Rusia a fost întotdeauna adepta realismului, iar metoda geopolitică a atras-o de la fondarea disciplinei. Nu numai pentru că era unul dintre statele continentale, ale heartland-ului euro-asiatic, alături de Germania, cu care putea domina masa euro-asiatică şi, deci, lumea, ci şi pentru că geografia a împiedicat-o întotdeauna în marile sale cuceriri – sau, mă rog, e un bun motiv să dai vina pe cineva – şi i-a justificat nevoia spaţiului tampon şi a dependenţelor imperiale de lângă frontiere, ca şi structurile paramilitare kăzăceşti.

Deci un instrument bun pentru a justifica ambiţii imperiale şi expansioniste, pentru a justifica vocaţia măririi la care predispune spaţiile din marile întinderi şi diversităţile culturale de pe cele 11 fuse orare. Iată că astăzi, pandemia de coronavirus lansează o nouă provocare Rusiei, dacă mai era nevoie de încă una: nevoia de o nouă geopolitică post-coronavirus.
Incapacitatea gestiunii crizelor a arătat în Rusia că Regele e gol!

Regretatul John McCain denumea Rusia o cleptocraţie călare pe o benzinărie, cu armă nucleară, nu o ţară. Din păcate, spolierea resurselor a mers până la ultimele consecinţe, ca şi ambiţiile interne care antrenau nu numai o elită, dar un neam întreg păcălit de castelele lui Potemkin construite din grandoarea Rusiei post-Elţîn, Rusia reclădită puternică, cu capacitatea administrativă rămasă la nivelul de verticală puterii Noului Ţar, care a refuzat democraţia şi integrarea în Occident pentru a reda demnitatea, onoarea, istoria şi grandoarea ruşilor.

Citeste mai mult: adev.ro/qacyw8

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here